Sănătatea este o stare a ființei mele
Sănătatea nu înseamnă seturi de analize elaborate periodice.
Sănătatea nu înseamnă câte controale îmi fac la doctor.
Sănătatea nu înseamnă “comoara” după care alerg atunci când sunt bolnav.
Sănătatea nu înseamnă că doctorul declară „Ești sănătos”.
Sănătatea este o comoara. Este o comoară de care sunt conștientă și pe care o valorizez chiar atunci când sunt sănătoasă. Mă bucur de starea de sănătate. Sunt recunoscătoare atunci când sunt sănătoasă. Întrețin starea de sănătate. Cu alte cuvinte, un om rămâne sănătos și cultivând anumite obiceiuri în viața sa. Vă cer permisiunea ca aici să abordăm aspecte care hrănesc sănătatea, altele decât mâncarea și exercițiile fizice.
Exista o igiena binevenită mentală, emoțională si fizică. Convingerea mea este ca toate acestea împreună servesc unei sănătăți fizice care persistă. Iar sănătatea fizică se trăiește, nu se măsoară în parametrii indicați de doctor. Sănătatea fizică se exprimă printr-un corp care trăiește echilibrat: respiră complet, bate inima în ritmurile potrivite, digeră ceea ce mănâncă, elimină firesc și simplu ce nu îi mai folosește, și este capabil sa se “detoxifice” firesc continuu. Sănătatea fizica se simte în forța vitală de a trai fiecare zi, în energie pe parcursul zilei și într-un somn profund, revigorant noaptea.
Are sens din când în când să întrebăm doctorul dacă suntem sănătoși?
Poate că da, are; e necesar discernământul când și cum întrebăm. Iar răspunsul e rost sa fie primit cu multă înțelepciune. Puteți aplica aceste întrebări asupra răspunsului primit:
- care sunt criteriile pe baza cărora s-a stabilit răspunsul,
- sunt criteriile autentice,
- sunt potrivite si mie aceste criterii pe care se bazează răspunsul.
Mai există un aspect pe care l-am remarcat și aș vrea să vi-l aduc în atenție:
sănătatea este sprijinită și de înțelepciunea cu care acceptăm sau nu acceptam informațiile despre noi. Lumea abundă de păreri și de experți. Cu inocență, noi suntem dispuși să acceptăm păreri diverse ca fiind „adevărul absolut”.
Igiena aceasta a „convingerilor despre ce înseamnă sănătatea” cred că este la fel de importantă ca și igiena alimentației și a exercițiilor fizice. Poate chiar mai importantă…
Orice diagnostic medical ar fi înțelept să fie oferit într-un mod mai puțin categoric. Unii oameni au percepția acestui diagnostic ca fiind o certitudine și se autoprogramează din neștiință exact pentru finalul din diagnostic. Adică dacă doctorul spune: „Vei fi bine”, omul se însănătoșește; iar dacă doctorul spune: ”E fatal”, omul renunță la șansa lui de vindecare.
Un om echilibrat si responsabil de impactul cuvintelor sale, ar putea livra un diagnostic astfel:
- „Părerea mea este că: ….”
- „Din cunoașterea mea de până acum, cred că…”
- „Statistic vorbind, din ceea ce cunoaștem noi până acum, alți oameni in situația dumitale au făcut așa si așa….”
- „Experiența mea de până acum mi-a arătat că…”
Orice diagnostic și analiză s-ar putea face dintr-un spațiu al smereniei în care sa recunoaștem că încă nu le știm pe toate și, cel mai important, că orice e posibil. Oricât renume ar avea doctorul respectiv, oricât istoric de succes sau insucces ar avea doctorul respectiv există în continuare versatilitate si puterea creatoare a vieții care depășește cu mult granițele imaginației umane. Am observat că există diagnosticieni care exprima mesajul lor ca pe o „certitudine”. La fel de bine există pacienți care văd în mesajul doctorului o „certitudine”.
Cum ar putea fi astfel?! Când in Universul nostru, chiar si Creatorul ne permite liberul arbitru si nu intervine pentru a impune pre-determinarea?! Aceasta este convingerea cu care am ales personal să trăiesc, că ne-a fost oferit din Creație un potențial infinit, din care putem manifesta practic orice. Putem manifesta și o moarte în doua săptămâni, când ajungem să credem în această variantă. Și la fel de bine putem manifesta o vindecare în două săptămâni, când ajungem să credem în asta.
Ideea pe care vreau să o subliniez este ca să primim informațiile venite spre noi ca pe o serie de „posibilități”.
Un om care are cancer e „posibil” să moară. Însă e la fel de „posibil” să trăiască.
Unii dintre oamenii care au făcut cataractă la un ochi, au dezvoltat apoi și la celălalt ochi. Și e „posibil” să nu dezvolte și la al doilea ochi.
Un om care are hepatită e posibil să o aibă pentru restul vieții. La fel de bine e „posibil” și să se vindece.
Unii oameni cu diabet nu s-au vindecat în trecut. E posibil sa ne aflam chiar în cazul omului care se vindecă.
Trăiți cu precauție în ceea ce privește a prelua ca „adevăr absolut” o informație care vine de la un alt om. Nici ceea ce scriu eu aici nu este o informație absolută. Este un punct de vedere. Întâi chibzuiți cu înțelepciune:
„Ceea ce îmi zice omul acesta îmi servește pentru binele meu înalt? Îmi servește pentru armonie si fericire? El zice că viața mea e musai sortită să se mai zbuciume în boală și amărăciune?
De ce aș accepta această credință?
Ce mi-ar crea această credință în viața mea?
La ce mi-ar servi în viața mea mai multă boală și suferință?”
În ziua de azi unii oameni manifestă o “predispoziție” și o grabă de a se declara „bolnavi”. E ca un soi de “beneficiu” ascuns si mârșav de a folosi “starea de a fi bolnav”. Unii așa simt ca își arată grijă și considerare sieși. Pentru alții e un mod de a atrage atenția celorlalți asupra lor. Pentru alții este doar o modalitate de incluziune: într-o lume cu atâția oameni bolnavi, cum m-aș integra daca sunt sănătos?! Din păcate, unii oameni abia așa reușesc să își acorde un moment de odihnă.
Există și multe alte soluții pentru a obține aceste avantaje. Și vă invit sa ne deschidem să le aflăm. Însă putem folosi cu discernământ și cat mai puțin “boala fizică” ca un mod de a soluționa conflicte și provocări din viața. Există în noi nebănuite resurse care ne pot deschide calea în alte moduri, mai simple și cu mai puțină suferință.
În acest fel, ne asumăm responsabilitatea vindecării. Eu sunt arhitectul vindecării mele. Iar doctorul devine un colaborator de încredere în acest proces. Nu doctorul este responsabil de vindecare. Nu doctorul este cel ce mă vindecă.
Doctorul este un instrument divin și un colaborator de încredere, care mă asistă în procesul de vindecare. Iar eu sunt maestrul, care mă reconectez cu Sursa și îmi manifest dreptul meu divin de a trăi si exprima sănătatea.
Sănătatea este o stare a ființei mele pe o “merit”. Fiecare dintre noi are acest drept.
Se numește în cuvinte:” dreptul meu divin de a trai în sănătate“.
Chiar daca ne-am născut cu toții dăruiți cu el, este un drept care se “cultivă”. El se poate pierde prin uitare, neștiință si neglijență pe parcursul vieții.
Tag:credinta, sanatate, theta healing, vindecare