Frica

„Mi-e frică…”

Uneori recunosc cu sinceritate față de mie însămi…Și mă bucur că sunt capabilă să recunosc că mi-e frică. Ai putea să te miri și să mă întrebi „Cum adică? De ce te bucuri?”Mă bucur că sunt conștientă de existența acestei frici. Când sunt conștientă de existența fricii mă bucur de fapt de alegerea să o gestionez conștient. A gestiona conștient o frică poate să însemne să fiu mai obiectivă sau să estimez mai realist nivelul de primejdie. Există și frici care sălășluiesc în mintea subconștientă.Mintea subconștientă se ocupă de aceste frici ca să le țină în viață. Pe baza unor programe pe care le-am decis mai demult ca fiind utile, mintea subconștientă folosește resursele ca să ne creeze contexte sigure. Mintea subconștientă conține atâtea programe și rutine înțelepte și poate să aleagă între ele foarte repede, astfel încât să facă tot ce se poate pentru ca noi să fim bine: să fim în siguranță, să concretizăm ceea ce înseamnă pentru noi„bine”. Foarte simplist exprimat, rolul minții subconștiente este de a ne proteja. Când frica este deja instalată ca un program în subconștient, ne ferim de ceea ce considerăm primejdios, însă ne ferim uneori exagerând pericolul din momentul prezent, alteori alegând căi și resurse foarte costisitoare pentru această așa zis siguranță. Avem o informație din trecut pe care o folosim să ne raportăm la prezent. Erorile pot fi considerabile. Existența unei astfel de frici în subconștient consumă resurse costisitoare. Pur și simplu credem că pericolul e real și chiar aici lângă noi: așa e lumea, așa e viața. Ne lipsește puterea să contestăm perspectiva asupra vieții din această situație:

„Și totuși, dacă e altfel?”

Ca remediu ne este pusă la îndemână perspectiva neutră de observator: aceasta știe că există și altfel, că mai sunt și alte feluri de a ne raporta la situație. Există, în aceleași împrejurări, mult mai multe interpretări care se pot da acelorași informații din mediu. Aceasta stare neutră de observator cere antrenament și capacitatea de a ne detașa de informațiile oferite de minte. Când funcționăm din partea automată a ființei noastre ne e mai greu să ne observăm realitatea pe care programele din subconștientul nostru nu o includ. O abordare utilă poate fi un feedback de la o persoana neutră. Și aici există posibilitatea ca feedbackul să nu fie obiectiv (de exemplu când mintea acestei persoane este și ea sub influența aceleiași frici). Haideți să aprofundăm împreună acceptarea mecanismelor umane prin distincția pe care o putem face între frică și frică.

Frica, ca emoție este o trăire de scurtă durată, care nu implică mintea. Ca oameni comunicăm prin emoții. Emoțiile sunt modul de comunicare la nivel de câmp cuantic. Influențăm câmpul cuantic și pe ceilalți oameni la nivel de flux energetic. Practic aceste unde pe care le emitem călătoresc și sunt percepute de ceilalți oameni. Experiența aceasta a fricii ca emoție durează în jur de 60 de secunde, mobilizează intens resursele din corp, influențează dinamica de funcționare a proceselor fiziologice și îmbunătățește capacitatea de a lua decizii și viteza cu care le implementăm. Emoția frică e benefică. E o soluție bună pentru o reacție de moment la o anumită situație.Emoția frică provoacă în corpul fizic secreția de anumite substanțe, în anumite cantități. Putem interpreta această experiență și ca pură chimie. Așa putem accepta că există și oameni care iubesc frica și chiar le place, savurează, într-un mod senzual senzațiile fricii. Tocmai de aceea există filme horror și spectatori pentru ele. Omul devine atașat, poate chiar construi o dependență până la nivel de dependență fizică de starea de frică.În astfel de momente omul alege să își folosească mintea ca să trezească frica.Folosim același mecanism când avem fantezii sexuale și trezim reacțiile și procesele fiziologice firești; la fel când ne inducem gânduri de frică corpul generează chimia emoției frică.

Construcția mentală frică are alte caracteristici. Mintea funcționează astfel încât creează idei pe care mai apoi tot mintea le crede adevărate. Da, este posibil ca inițial să fi existat o anumită situație care să fi fost interpretată ca periculoasă și era cu adevărat periculoasă: o situație în care am fost luați pe nepregătite, un context în care ne-am simțit neprotejați și în primejdie. Acel moment din trecut a generat un program înscris în mintea subconștientă pentru ca mecanismele noastre automate să funcționeze vigilent pentru siguranța noastră. Însă această situație nu este în momentul prezent.

Un instrument valoros în această situație este capacitatea omului de a fi prezent și a se detașa într-o anumită măsură de fluxul gândirii: prezența autentică ne aduce informații reale în prezent din mediul în care ne aflăm. De exemplu, abilitatea instinct este abilitatea noastră de a ne informa realist despre ce anume există în mediul înconjurător chiar acum. Nu despre ce a fost când eram copii, sau cea fost acum o săptămână când am avut o experiență supărătoare. Este distinctă de alegerea de a folosi mintea și experiențele trecute ca interpretare a momentului prezent care uneori poate fi un dezavantaj. Animalele, de exemplu, nu au acest dezavantaj pentru că ele folosesc informația instinctuală și aceasta este mereu adusă din momentul prezent.

Interpretarea situațiilor din prezent bazându-ne pe programe din trecut e un dezavantaj când avem de-a face cu frica. Mintea omului este atât de creativă încât poate genera construcții fantastice. Sunt subiecte în viața noastră pe care le trăim ca pe o carte SF și nici nu suntem conștienți de asta.

E posibilă o informare instinctuală asupra realității prezentului? Da, sigur este. Însă dilema unor oameni este că au uitat valoarea instinctului și cum să comunice cu propriul instinct. Focusarea exclusivă pe minte și ideea informația accesibilă prin instrumentul de informare „minte” are o calitate mai bună și este mai elevată nu e întotdeauna corectă. Ei bine, e mai elevată față de nivelul tălpilor, dacă măsurătoarea pornește de la sol și merge către cer. Depinde de sistemul de referință. Există și situații în care are un nivel considerabil de eroare.Vă întrebați

„Totuși de ce alegem mintea?”

Situația aceasta are și o susținere istorică și a devenit un obicei. Pentru omul modern această alegere este mai des întâlnită.În istoria recentă a umanității există un curent de informație puternic care susține aspectul minte. Investim în educația mentală, cei care au intelect dezvoltat câștigă stimă și o viață așa zis mai bună. Un IQ bun te-ar putea propulsa către succes. Societatea umană cultivă, cel puțin declarativ, iubirea, grija față de semeni. Așa că inima este și ea la loc de cinste. Însă când vine vorba să coborâm în abdomen, acolo unde își are cuibul instinctul și unde de putem valorifica inteligența instinctului, întâlnim altfel de convingeri: sunt controversate relațiile noastre cu abdomenul, cu aspectele digestive, cu sexualitatea umană. În abdomen este hrana, abdomenul influențează respirația și starea de relaxare, acea trecere de la automatism la trăire conștientă, valoroasa stare de prezență. Apoi mai e și stinghereala și nefirescul cu carene tratăm propria sexualitate și exprimarea ca ființe sexuale. Așadar ceea ce vine ca informație din aria abdomenului din start trecută prin filtre care îi denaturează valoarea și calitățile. Acceptând cu realism și în același timp optimism, că în prezent suntem influențați de astfel de convingeri, ne putem mobiliza mai eficient.

Cum putem să ne recâștigăm libertatea de sub exclusivismul fricii?

·       Un remediu bun este cunoașterea. Aspectul rațional, logica, scepticismul constructiv sunt calități umane. Le putem mobiliza și să ne cerem, din drept divin, informațiile pertinente adecvate nivelului de conștiință actual. Unele frici ancestrale s-au vindecat cu cunoaștere și încredere în progresul nostru ca ființe cognitive, capabile să luăm decizii inspirate.

Un exemplu simplu pe care vreau să vi-l ofer: oamenii se temeau de fulgere și făceau din focul din cer o întrupare supranaturală. Tot oamenii mai apoi au descoperit ideea logică, cu susținere rațională și științifică de a realiza sisteme de împământare pentru casele lor. Așa de la o situație care genera fantezii mentale, ființe supranaturale precum zeul tunetului care pedepsește oameni, am trecut la un mod practic de a interacționa cu un fenomen natural și aplicăm principii științifice ca să fim protejați.Pentru unii oameni acest gen de soluție este suficientă ca să trăiască eliberați de frică. În același timp, există oameni pentru care această soluție nu e suficientă ca să elibereze frica din subconștient și, deși trăiesc într-un context modern, au o locuință bine protejată de o împământare de calitate, tot sunt stresați și neliniștiți pentru că afară fulgeră. Frica din subconștient, în acest exemplu o frică ancestrală, este încă prezentă și influențează percepția omului asupra prezentului.

·       Un alt remediu bun este igiena emoțională.Emoțiile sunt percepute de sistemul nostru de informare. O imaturitate emoțională se manifestă și în incapacitatea de a distinge între propriile emoții și emoțiile percepute de la ceilalți oameni. Percep frica celorlalți și îmi ofer alegerea ca să nu devină realitatea mea. Evaluez realist și discern dacă pentru situația mea din prezent frica este reală sau doar o proiecție din trecut.

Este un mod în care cultiv existența conștiinței mele individuale de om și un discernământ sănătos. Iată un exemplu: pe vremuri trăiam în grupuri organizate cum sunt animalele organizate în turme. Ne informam preponderent instinctual: când un membru al grupului percepea frica, era benefic pentru întreg grupul ca această informație să se propage instant și să fie acceptată ca adevăr de majoritatea membrilor grupului. Aceasta este diferența dintre viață și moarte: fie fugi cu turma, fie rămâi un individ izolat și te mănâncă leul. Contextul s-a schimbat: azi frica provenită din interpretarea mentală a realității pe care o au alți membrii ai grupului poate să nu fie realistă. O abilitate cu sens de progres al meu ca ființă umană este să știu să mă întreb: e o situație în care răspunsul benefic e frica? Da sau Nu. Să fiu luată de val fără discernământ poate să echivaleze cu a deveni victima unei fantezii mentale colective distructive.

·       Un instrument bun pentru a mă decupla de la pilotul automat și să îmi dau voie să aleg între frică și altceva este respirația. Tehnica focusării pe 10 respirații profunde, abdominale, succesive mi oferă suficientă susținere pentru a liniști sistemul nervos când comunică cu pilotul automat alimentat de informații din subconștient. Îmi ofer alegerea să trec într-o stare de prezență. E posibil ca fluxul de emoții să reapară: îi oferim timpul de rigoare, 60 de secunde în care doar ne observăm trăirea și iarăși respirație și prezență.

Intenția mea e ca acest articol să îți fie de folos ca să conștientizezi că există și alte percepții ale situației din viață în care te afli, alta decât frica. Cu rostul ei, frica ne ține prinși într-un mod reactiv de a ne raporta la viață. Ca să identificăm soluții și să avem și pornirea de a aplica implementările întrevăzute, este esențial să ieșim din frică. Cele 3 idei pe care ți le-am oferit în articol sunt un început. La cât sunt de simple, te invit să le aplici în viața cotidiană și cred că te vor bucura beneficiile lor.

Te invităm cu drag să urmărești articolele de pe blog șine-am bucura să te cunoaștem în cadrul evenimentelor anunțate.‍