Am crezut că e imposibil. Văd că mă răzgandesc constant. E normal?

Omul a inventat conceptul “imposibil“. Apoi l-a aplicat diverselor domenii din viata sa:

“E imposibil sa ma impac cu vecinul cu care m-am certat”
“E imposibil sa merg mai departe”
“E imposibil sa ma schimb”
“E imposibil sa castig mai bine”
“E imposibil sa ies din relatia asta”
“E imposibil sa accept ceea ce sunt”
“E imposibil sa ma iubesc”
“E imposibil sa renunt la convingerile mele”
“E imposibil ca acest om sa se schimbe”
“E imposibil sa ies din depresie”
“E imposibil ca aceasta stare de lucruri sa se termine vreodata”

Iar eu convietuiesc cu toate aceste voci, expresiile concluziei atator oameni de pe lumea asta, in cele mai banale aspecte ale vieti mele. Am si acest raspuns pe care mi-l ofer cu usurinta in atatea situatii: “E imposibil”. De ce m-as crede pe mine insumi cand imi zic “E imposibil”?

Ceea ce mintea catalogheaza drept imposibil reprezinta tot un cumul de “convingeri”, de “tipare mentale” dupa care ne-am invatat sa traim.
Exista cateva aspecte care sunt la nivelul constiintei umanitatii “practic imposibile”, cum ar fi:

“Omul poate trai fara sa respire”
“Corpul poate trai fara apa”
“Putem trai fara sa ne hranim”
“Putem sa ne nastem si sa nu murim”

Alaturi de acestea se adauga pentru fiecare dintre noi alte convingeri. Asa ajungem ca acest “imposibil” sa aiba un aspect foarte personal si specific fiecarui om. Ceea ce pentru cineva este “posibil“, poate foarte usor sa fie pentru un alt om “imposibil“.

Cine da verdictul despre ceea ce e posibil?

Odata mintea contribuie cu ceea ce cunoaste deja. Daca aceasta experienta a mai fost vreodata traita, atunci ea trece in sfera “posibilului“. E posibil sa ma raportez la propriile mele experiente si la experientele altor oameni. Insa faptul ca altcineva poate nu e intotdeauna suficient pentru ca sa pot si eu. Imi poate servi drept exemplu si incurajare pana cand voi reusi sa trec dincolo de dilema personala “oare si eu pot?!”.

Alta contributie a mintii este aceea de a construi “Posibilitati”. Adica pentru ca o realizare sa treaca din sfera “imposibilului” in sfera “posibilului” e necesar ca mintea sa creeze un drum posibil si credibil pana acolo. Cand aceasta ruta este vizualizata, atunci devine mult mai probabil ca manifestarea reala sa se produca.

Ne bazam mult pe minte si pe explorarea mentala a posibilitatilor. De aceea am si ales sa incep cu aceste aspecte ale noastre care dau verdictul de posibil sau imposibil. Un alt aspect pe care il consider esential, desi nu la fel de explorat, este ceea ce eu numesc “simtul eu stiu“. “Eu stiu” este o cunoastere launtica. O stare. Se percepe uneori printr-o stare de liniste si lipsa de indoiala. Chiar daca nu e clar la nivel mental, in interiorul meu salasluieste o liniste care “stie” ca acel lucru e posibil si se intampla. Chiar si atunci cand nu sunt certe detalii de genul cand, cum, cu cine simtul si siguranta lui “eu stiu” exista. Iar acest “simt” cum i-am spus eu, aceasta cunoastere interioara este mult mai valoroasa din punctul meu de vedere decat una dintre caile posibile identificate de minte.

Este genul de bogatie interioara care imi poate fi de folos in foarte multe situatii:
– cand sunt bolnav si vreau sanatate,
– cand castig insuficient si as vrea sa imi imbunatatesc conditiile materiale,
– cand nu am langa mine un partener/a si as vrea o relatie buna,
– cand vreau un inceput in termeni de relatie, de cariera, de locul in care stau,
– cand as vrea sa sterg cu buretele si sa incep de la inceput relatia cu mine, ca si cum m-as cunoaste pentru prima oara.
Oare asa ceva ar fi posibil?

Sa renunt la ideile pe care mi le-am creat eu despre mine si apoi mi le-am repetat iar si iar. “Asta pot. Asta nu pot. Asta stiu. Asta nu stiu. Asa sunt eu. Asa fac eu mereu…Niciodata nu o sa…”
Un cumul de experiente si de convingeri pe care mi le reconfirm eu singur iar si iar…

Cam acesta este principiul pe care se bazeaza Theta Healing: ma sprijin pe energia Atotcreatorului, energia in care se creeaza toate acestea, si aleg constient la ce convingeri despre mine sa renunt.
Daca vreodata am crezut ca “eu nu pot” este posibil ca tot eu sa renunt la aceasta parere si sa cred “eu pot”. Toate acestea cu intelepciune si rost, pentru ca desi nu pare evident, si credinta “eu nu pot” a avut un rost foarte valid. M-a tinut in siguranta de o perspectiva pe care nu o credeam sigura, sau nu o vedeam chiar benefica din toate punctele de vedere, sau…Multe variante si multe detalii particulare fiecarui individ.
Unora dintre noi nu ne place sa renuntam la tot ceea ce credem ca stiam despre noi insine. Insa ne place, dupa situatie, sa renuntam la mici detalii. O convingere ici, o convingere colo, si transformand aparent putin, sa ne dam voie sa experimentam.

Experimentam ce creeaza o convingere la nivelul mintii, experimentam emotii, experimentam trairi in corpul fizic.
Experimentam un cumul din tot ceea ce ne ofera cu generozitate acest pamant minunat.

In Theta Healing lucram cu imposibilul. Am invatat ca practic “Orice e posibil“. Doar la nivelul perceptiei mele exista “imposibilul” si tot acolo acest “imposibil” poate permanent sa fie recreat. Atunci cand imi e de ajutor pentru crestea si prosperitatea mea.

In cursul “Sapari aprofundate in Theta Healing” este abordata tema “imposibilului si este un scenariu care poate sa aduca la iveala cum si unde mi-am pus limitari.
Atunci cand cineva ofera raspunsul “Este imposibil” de fapt altceva vrea sa spuna. S-ar putea traduce in diferite feluri, printre care:
” Nu stiu cum”
” Nu cred ca e sigur”
” Nu cred ca e bine pentru mine”
” Mi-e frica”
” Cred ca nu merit”
” Pentru mine nu se poate”
” Ceva rau ar iesi din asta si vreau sa ma feresc.”
” Nu vreau sa recunosc ca nu pot sau nu stiu”
” Protejez realitatea asa cum o cunosc eu. Nu imi place necunoscutul”
si alte variatii personale.

Poti gasi agenda de cursuri “Sapari aprofundate in Theta Healing” pe cele doua site-uri:
https://cursuri-theta.ro/calendar-evenimente/
https://www.adrianapaunescu.com/cursuri-theta-healing/

Inainte de a impinge un om in taramul “imposibilului” e mai benefic sa il sprijinim sa isi creeze o cale care pentru el are acele atribute importante: ii e accesibila, e sigura, ii aduce bine si il fereste de rau. Si toate aceste notiuni de “bine”, “rau”, “siguranta” sunt relative si specifice fiecarui individ in parte.

Apoi omul isi va transforma singur granitele posibilului si va permite in realitatea sa ceva ce pana acum era “practic imposibil”. Sustinut de iubire si inradacinandu-si solutiile in iubirea pe care ne-o poarta Atotcreatorul si pe care putem si noi la randul nostru sa o oferim celorlalti.