BOGAȚIA: ce percepție am despre acest concept?

Primul lucru la care ne-am gandi, sunt banii? Bani multi, la discretie?
Apoi lucruri luxoase, masini, case, bijuterii, haine deosebite, ambianta speciala, locuri cochete cu servicii de lux? Si mai ce?

Cand aducem “bogatia” in prim plan, primele aspecte care ne apar sunt cele materiale. Poate dupa ce mai reflectam un pic, ne amintim de bogatia mentala: cum facem pe ascuns teste de IQ, sperand sa avem rezultate demne de celebrul Einstein…
Mai apoi de bogatia corpului nostru: un corp frumos, estetic, viguros, radiind vitalitate.
Apoi de bogatia in sanatate: isi are loc sanatatea in conceptul de “bogatie”?!
Cand ne imaginam un om bogat, ce fel de imagini avem in imaginatie? Un om care rade, sanatos, inconjurat de oameni? Adica bogat inseamna si bogatie sociala, sa fim inconjurati de oameni impreuna cu care ne simtim bine si de care ne e drag?!
Adesea banii au atras oameni in jurul celor bogati, insa suspiciunea plana asupra lor cum ca nu au cele mai bune intentii…ca urmaresc banii, ca sunt dupa interese…

De unde ne vin toate aceste imagini?! Cum au aparut in mintea mea aceste asocieri dintre “bogatie” si “viata reala”?
Sa fie pe seama realizarilor umane de pana acum? Adica ce au reusit sa faca semenii nostrii, oamenii pana acum?
Sau sa fie din ceea ce mi-au transmis mosii si stramosii nostrii ca intelepciune pana acum?
Sa fie din propriile mele perceptii?

Cred ca majoritatea ideilor pe care le avem despre bogatie s-au nascut in timp si au fost perpetuate de la om la om. Adica in mintea unor oameni s-a creat o descriere a acestui concept de “bogatie”, iar apoi descrierea a fost perpetuata si transmisa si catre alti oameni. Prin aderarea multora la aceeasi descriere a conceptului, el a capatat caracter de “adevar”. Adica majoritatea oamenilor au ajuns sa creada in aceasta reprezentare a conceptului de “bogatie”, fara sa conteste aceasta descriere, ca si cum ar fi unica posibila.

Sa luam la “bani marunti” ce ne traducem noi din conceptul de bogatie.
“Bogat” inseamna sa ai bani. Insa tot despre bani credem ca sunt limitati, sunt concentrati doar la unii oameni. Mai credem ca daca un om are bani, inseamna ca un alt om nu ii mai are. La nivel de omenire, nu consideram ca multi oameni nu stiu cum sa produca bani. Mai degraba preferam sa credem ca nu ii avem datorita altora, care au fost mai grabiti si mai agili sa ii stranga la ei. Deci povestea “bogatiei” descrisa prin bani se rezuma la cum ne fentam unii pe altii sa ne sustragem ceva insuficient, dar de toti dorit.

Alt concept pe care l-am plasat ca referinta a bogatiei: aurul si pietrele pretioase. Ideea de valoare vine tocmai de la faptul ca sunt putine, cantitatea lor tocmai face greu ca oricine sa aiba acces la ele sau sa aiba banii potriviti pentru ca sa le cumpere. Iarasi o idee fundamentala de lipsa si de lupta intre oameni pentru ca doar unii sa poata sa puna mana pe ele.

A fost o schimbare importanta in tiparele mentale cand am privit lucrurile astfel.

Am primit aceasta idee ca toata bogatia dupa care “tanjeam” sau pentru care “luptam” cu alti oameni, era tot o conventie. Un cumul de descrieri create tot de oameni, demult, tare demult se pare. Create de unii si acceptate de cei care nu aveau intelepciunea sa vada si alte aspecte ale vietii care sunt imbogatitoare, sa simta ca sunt suficient de demni si merituosi ca sa poata sa acceseze si ei ceea ce doar unii pareau sa aiba. Din profunda desconsiderare de sine si devalorizare a fiintei umane, devalorizare a diversitatii si plasarea valorii doar asupra unor anumite forme de manifestare, s-au nascut astfel de modele care stau si azi in picioare.
Adica azi multi oameni alearga dupa bogatie, avand in sinea lor un sentiment de framantare si de stress, cum ca ceva important pentru viata lor e departe, greu de a fi ajuns. Adica azi multi oameni ajung la ceea ce am definit in comun ca “bogatie” si sunt surprinsi sa simt tot un gol si tot o lipsa. Poate ca sunt banii, poate ca sunt acele pretioase rare, insa golul interior a ramas.

Tot cautand sa echilibreze trairile, sa creeze un fundament de sustinere si de stabilitate, oamenii continua sa creeze monede virtuale, alte mijloace conventionale standard de schimb si care sa defineasca valoarea unui bun intr-un mod mai echitabil. Cu toate acestea problema inca nu si-a gasit rezolvarea.

Parerea mea este ca nelinistea continua sa existe atata vreme cat vom continua sa privim “bogatia” tot din perspectiva “saraciei”. Si este paradoxal cum am creat aceasta perceptie: traim intr-un cadru natural care este extrem de bogat, de divers.
Exista zone pe Pamant pe care le numim rodnice, cum ar fi delta unui rau mare, zona amazoniana, unde vegetatia e luxurianta, exista apa si soare din belsug. Vegetatia prospera. Insa natura nu s-a oprit aici, in zona desertica sau in zona polara, unde lipseste apa, sau lipseste soarele, natura a creat adaptari si diversitate pentru ca si acolo traieste din acelasi filon de bogatie. Pentru ca natura e “bogata” si “rodnica” in general, ea stie cum sa fie “bogata” si acolo unde e apa, si acolo unde apa e mai putina.
Stie cum sa fie “bogata” si acolo unde e soare, si acolo unde e soare mai putin.
Cu alte cuvinte nu are limitarile mintii umane care pune etichete si ajunge sa-si impuna limitari in privinta cazurilor in care exista “bogatie”.

Incet incet, in cultura moderna si-a mai facut loc si o altfel de mentalitate. Am inceput sa ne deschidem catre a percepe si bogatia in stadiul “potential”. De exemplu a aparut ideea in constiinta umana a “bogatiei” naturale. O tara care are zacaminte naturale din materiile prime cautate in prezent de oameni, incepe sa se considere o tara “bogata”. Aceasta este pentru ca mintea acelor oameni incepe sa intrevada posibilitatea de a transforma acele bogatii naturale in bani, prin extragerea lor si vanzarea catre cei doritori. Asa a fost cazul petrolului, a minereurilor care au ajuns folosite intens in industrii. Insa de la ” a locui intr-o tara bogata” pana la “a ma simti un om bogat” este un drum transformational de parcurs…

Mai departe doar mintea mea poate sa stea in calea transformarii acestui concept de “bogatie”. Si este tot alegerea mea daca tin sa conditionez conceptul de “bogatie” de conversia in bani. Adica as putea sa ma consider bogat si fara sa simt necesar ca sa transform ceva in bani si sa evaluez bogatia prin prisma banilor obtinuti? Ar fi o mare eliberare.

Si partea frumoasa care vine de aici este tocmai ca atunci cand imi eliberez mintea de limitarile autoimpuse, exact atunci deschid drumul ca sa ajung sa experimentez sentimentul autentic al bogatiei.